Istoria se repeta....

[Googsy]

Prefata

Tyria… acum atat de linistita! Un tinut ce si-a castigat linistea privind abisul in ochi. … si nu, nu a fost simplu, nu a fost usor… Sunt 300 de ani de cand Grupul Celor Infuzati au adus atat de asteptata pace dupa o victorie sangeroasa in Inelul de Foc, un loc care si acum, dupa atata timp, inca aduce fiori Ascalonilor. 300 de ani in care multi dintre cei care initial s-au opus lor au inteles masinariile din spatele luptei pe care o credeau dreapta, ceea ce i-a determinat sa-si intoarca armele, iar acum sunt aliati si prieteni, o situatie putin imaginata si de catre cei mai renumiti clarvazatori.

Atingerea Divinitatii este acum centrul cultural, politic si economic, un oras maret in care multi si-au gasit refugiul astfel ca aproape 3 generatii s-au bucurat de o nesperata pace. In ultima vreme insa, cu toate ca Bolta Leului era considerat ca centrul de comanda al armatei de eliberare si mentinere a pacii, Atingerea Divinitatii vuia ca a fost instalat un centru militar de comanda chiar in inima acestuia. Acesta miscare insa ar fi putut trece neobservata datorita inertiei date de linistea prezenta, numai ca au inceput multi straini sa apara in oras avand ca destinatie Cerntrul Militar de Comanda, iar printre acestia si comandanti de unitati din toate conturile tarii. Devenea din ce in ce mai clar pentru toti ca se apropie o situatie de criza, iar de data aceasta are o vibratie mult mai sumbra decat ce de acum 125 de ani cand fortele s-au adunat pentru alungarea trolilor. Ceva mult mai grav trebuia sa se intample dar cei mai multi incercau sa-si petreaca zilele fara sa se gandeasca.

In utimii ani s-a facut o propaganda puternica la toate centrele de pregatire sub pretextul ca acestea vor aduce cunostinte vitale pentru tineri sa poata lua decizie corecta in ceea ce priveste cariera. Este adevarat ca din cand in cand se cereau mai multi recruti insa asta doar pentru ca Maestrii puneau presiune sub pretextul ca nu sunt suficienti cei care sa duca mai departe arta lor, arta care a adus pacea prezenta. Intensitatea si insistenta cu care se cerea recruti era atat de mare acum incat din ce in ce mai multi angajatori cer sa fi trecut prin una din scoli inainte de a fi angajat. Nu ca asta este obligatoriu, insa dupa cat se insista majoritatea cred ca nu va mai dura mult pana va deveni obligatoriu.

Capitolul 1 – E scris in stele

Sunt 5 ani de cand Holly s-a inrolat in Institutul de Acreditare in Manipularea Elementelor Geoenergetice, o anagrama ce ascunde simplu “MAGIE”, un termen care din motive mai putin clare a inceput sa fie din ce in ce mai putin folosit, ca si cum magia nu este altceva decat un element de balci. Cu toate acestea, institutul era vazut ca unul destul de serios, asta daca nu puteai intra in ARTA (Academia de Relatii Teritoriale a Armatei – cea mai mare unitate de pregatire a soldatilor si “inginerilor”, noua generatie de genisti), AVIA (Academia Vantorilor si Integrarii Animalelor – unde mai nou au lasat traditia arcului si arbaletei pentru mai modernele pistoale sau pusti, inventii venite din Asuria si repid indragite) sau chiar UTIL (Universitatea Transmutarii Integrale a Luminii – locul cel mai popular a celor cu personalitate multipla, dar care asigura un loc in orice spectacol de balci). Pana si Facultatea de Urmarire si Reabilitare a Tineretului (pe scurt FURT – locul unde esti invatat cum sa devi invizibil in mijlocul multimii si cum sa suravietuiesti prin agilitate) a inceput sa-si faca propaganda fara ocolisuri, nu numai la periferia orasului ci destul de aproape de centru.

Datorita presiunii, foarte multi recruti au venit din inertie fara sa se intrebe daca este o chemare reala catre unitatea de pregatire aleasa, ceea ce incet-incet a adus haos in sistemul de pregatire. Holly a inceput insa studiul pe vremea cand puteai alege in tihna, si astfel a venit cu inima deschisa si cu incredere ca este chemarea ei, ca este ceea ce o defineste. Cele patru elemente ale naturii au fost mereu o fascinatie si de abia astepta sa ajunga sa le inteleaga si sa le poata controla. Cu toate acestea este deja anul 6, ultimul, si de abia daca stapaneste cate o vraja pentru fiecare element iar asta, cu toate ca toti din generatia ei stiu la fel de putin, o dezamageste. Isi petrece ore in sir in biblioteca citind aproape tot ce-i cade in mana dar parca in zadar, ca in afara de o vraja care o face sa paseasca fara sa atinga solul, ca si cum ar pluti, si o potiune de concentrare nu a invatat nimic in plus. Ce o durea cel mai tare insa este ca in urma cu doi ani au mutat toate cartile din biblioteca veche intr-un alt loc si in zadar a incercat sa afle unde, avand convinderea ca doar in cartile acelea poate afla si invata adevarata magie.

Ca in fiecare zi, Holly pasea pe holul liber ce ducea la biblioteca, cufundata in ganduri ce incercau pentru a nu stiu cata oara sa aleaga cartea care poate ii va oferi cunstinte noi despre cum sa stapaneasca elementele. Holul era incadrat de bolte largi si geamuri acoperite cu draperii ce parca atinse de o adiere se departau pe rand la trecerea ei, scaldand incaperea cu lumina calda a unui nou apus. Pe partea dreapta se afla cele patru cancelarii, una pentru fiecare element al naturii, avand incrustate scrieri atat de vechi incat este convinsa ca nici profesorii nu le mai deslusesc intelesul, convingere pe care are de gand sa o verifice imediat dupa examenele finale. Si pe perete se pot deslusi rune si inscriptii cel putin la fel de ciudate si neintelese ca si cele de pe usile cancelariilor. Nu a deslusit niciodata pentru ce sunt patru cancelarii, cand este clar ca exista o legatura stransa intre elemente. Tot e bine insa ca exista un singur decan peste cei patru, decan care apare in public doar o singura data pe an, atunci cand face deschiderea unui nou an de invatamant. Despre acesta se zvoneste ca ar avea mai bine de 180 de ani si ca tatal lui a fost chiar unul dintre cei care a luptat in Inelul de Foc.

Cu pasi inceti trece de Cancelaria Aerului iar draperiile se deschid incet luminand trecerea. In linistea holului se aud soapte pe care rezonanta cel putin ciudata a holului o forteaza sa se opreasca si nemiscata sa se concentreze in speranta ca poate idendifica sursa. Nu trece mult iar draperiile se inchid usor ca si cum nimeni nu ar mai fi prezent. Odata cu inchiderea acestora, o dara slaba de lumina se scurgea pe usa intredeschisa din Cancelaria Focului. Abia respirand si facand pasi usori si atat de mici incat nici draperiile nu reactioneaza, se apropie. Decanul Lhumtar, imbracat intr-o mantie de un argintiu pal si o croiala de stil vechi, era impreuna cu Fairsol, seful catedrei focului, un barbat destul de inalt si plin de cicatrici de parca ar fi trecut prin razboi. Acesta avea prostul obicei de a puncta ori de cate ori putea faptul ca Focul este cel mai puternic si mai bun element ce poate oricand subjuga oricare din celelalte trei, motiv pentru care il facea mai putin popular in randul profesorilor. Cu toate acestea era respectat insa de cele mai multe ori pentru duritatea si rigiditatea cu care trata pe oricine, mai putin pe Lhumtar care se pare ca este singurul fata de care are un adevarat respect sau poate teama.

“Fairsol, situatia este mai delicata decat pare, iar dupa cum evolueaza lucrurile ma tem ca va trebui sa punem toate cartile pe fata” – rosteste clar si incet Lhumtar.
“Este prea devreme si gata. Nu sunt de accord!” – replica cu vocea-i gajaita.
“Dar singur ai spus ca timpul se apropie.”
“Ca se apropie nu ca a venit! Macar sa termine si ultimul an, dupa care mai vedem.”
“Fairsol am spus doar ca nu cred ca mai avem un an. Nu am venit sa-ti cer accordul ci sa-mi spui daca poate face fata, atat.”
“Nu stiu! Nu mai stiu nimic si nici nu ma mai intereseaza, asa cum nici pe domnia vostra nu va intereseaza ce cred eu!”
“Sa inteleg ca te deranjeaza ca esti ultimul la care am cerut sfatul?”
“Si asta…”
“Ti-am spus doar ca stiind importanta si complexitatea stapanirii focului, am vrut intai sa-mi iau de pe inima celelalte trei elemente, pentru a putea veni cu mai mare incredere la tine.”
“Aici aveti dreptate! Focul este cel mai complex element si cel mai neprevazut. Da, da, asa este! Cel mai complex!” – spuse intreptand spatele si scotand mandru pieptul in fata. A incercat sa-l priveasca in ochi pe Lhumtar insa rapid si-a indreptat privirea in alta parte. “Tot nu inteleg cum de sunteti atat de sigur ca este ceea ce spuneti.”
“De ce crezi ca toata biblioteca cu inscrieri vechi se afla acum intr-o camera a apartamentului meu? Am gasit dovezi ca asa este.”
“Dar asta nu confirma ca…”
“Confirma chiar foarte bine, nu am nici o urma de indoiala si nici dumneata nu ar trebuie sa ai ca doar ai vazut arborele genealogic, si stii foarte bine radacinile familiei Rain.”

Un fior rece ca un cub de ghiata ce aluneca apasat pe sira spinarii o facu pe Holly tresara si nu mult a lipsit sa-si dea de gol prezenta. Lhumtar chiar a privit catre usa, ceea ce a facut-o sa se lipeasca de perete tinand respiratia. “Rain? De ce tocmai Rain? Sigur este vorba de altcineva ca sunt atatia ce poarta acest nume.” sopti Holly in gand.

“Tradarea lui Serpenus in lupta care a incheiat socotelile cu trolii a dus la pierderea multor oameni de valoare printre care si parintii persoanei in cauza. Binecuvantarea data de Kormir este o legatura de sange si sa nu uitam ca aceasta famile se crede a a vea originile chiar din Lysa si Melandru.” – spuse Lhumtar cu un ton usor apasat fara insa a arata nerabdare la taraganarea acceptului din partea lui Fairsol.
“Poate. Dar sa nu uitam ca ne bazam pe o profetie, deci nimic palpabil…” – spuse privind in gol in timp ce in palma a facut sa-i apara o flacara cu miez roz si margini albastre. “Focul este palpabil desi nu este altceva decat un gaz. Putem simti caldura si forta lui, iar daca-i adunam energia devine solid putand penetra zidurile.”- continua concentrat strangand pumnul dupa care ii intinde palma deschisa in care acum tinea o sfera ca de lava ce avea linii de un rosu incandescent.
“Nimic nu este absolut Fairsol, si nimic nu este ceea ce pare.” – replica Lhumtar trecand mana peste sfera devenind albastra in timp ce se marea si inalta. Un pocnet surd ca de balon spart a facut sa apara o duzina de fluturi care s-au disipat ca un fum dupa cateva batai din aripi.
“Tot nu inteleg de ce ai venit de abia acum!” – spuse in timp ce-si stergea palmele de piept ca si cum ultima vraja l-ar fi murdarit intr-un fel.
“Chiar nu am fost destul de clar?”
“Ba da, ba da! Lhumtar, ma refeream la ceilalti. Profetia spune ca trebuie sa fie toti…”
“Ea este ultima.”
“Ai reusit sa dai si de Sith, Classic, …”
“Da!” – o taie scurt. “Deci?”

Holly se apleaca mai mult spre usa intredeschisa fara sa respire. Sa nu-si piarda echilibrul atinse peretele cu palma deschisa. Scrierile incep usor sa lumineze una cate una, dar era prea concentrata sa asculte ca sa le mai poata observa.

“Cred ca nu am de ales si se pare ca nici ea, insa asta nu inseamna ca e bine. Daca stiam din timp macar puteam sa o pregatesc cum se cuvine.”
“Nu-ti face probleme! Cu totii au mai mult decat isi imagineaza si curand isi vor descoperi adevaratul potential. Iar impreuna nu putem decat sa speram ca vor deveni suficient de puternici pentru a aduce din nou linistea.”
“Si cand vreti sa o anuntati?”
“Cat de curand, desi am vaga senzatie ca Holly deja a aflat.” – spuse intorcand usor capul pentru a arunca o privire catre usa intredeschisa.
Holly se retrase brusc lipindu-se de perete si tragand aer in piept cu un usor suirat. Se retrase si surprinsa a vazut scrierile de pe perete cum luminau in semi-intuneric, dar nu era timp sa le studieze. In liniste face un semn si fara sa atinga solul se indeparta rapid de cancelarie. Speriata vedea cum inscrisurile se luminau si o urmareau de-a lungul holului si cum luminau fiecare usa a cancelariilor. Este prima data cand uraste draperiile care se deschideau la trecerea ei.
“Cine-i acolo? Stai!” – striga Fairsol in timp ce pasea rapid spre usa.
“Nu te agita asa! Priveste!” – spuse linistit Lhumtar urmarind cum Holly se deplasa ca o umbra iar inscrierile luminau la trecerea ei. “Acum ma crezi?”
“In numele lui Meladru! Daca stiam…”

Holly disparu dupa colt iesind din cladire in gradina scolii. Mainile-i tremurau si inima-i batea cu putere. Incet se lasa pe iarba moale la umbra unui mesteacan urias. “Ce inseamna toate astea? Ce-au vrut sa spuna? Cine sunt eu? Stiau care-mi sunt parintii si nu mi-au spus?” – erau doar cateva dintre intrebarile fara raspuns care-i inundau mintea.

[Valky]

Googsy, daca inteleg bine, povestea este scrisa de tine, despre caracterul pe care-l joci (Holly Fire Rain). In acest caz, felicitari, esti talentat. Astept cu placere continuarea.

[Bogdan]

Draguta poveste. Din cate inteleg este povestea caracterului tau, pe care chiar mi-a placut sa o citesc. Problema e ca vrei sa ai un caracter sylvari, iar acestia au aparut prima data in urma cu vreo 20 de ani. Sa nu o iei ca pe o critica, doar ceva de care poate vrei sa tii cont. O sa continui sa citesc daca mai scrii.

[Markus Clouser]

Nice nice.

Vă recomand să citiți ce a scris un bun prieten, Mei Fen, tot român de-al nostru: The Chronicles of Mei Fen / War In Kryta through Canthan eyes chiar dacă nu știți prea mutle despre War in Kryta. A fost scrisă cam când a aparut update-ul și conține mult lore bine documentat.

[Googsy]

Merci!

Asa este, cred ca o sa fie Sylvari, insa Asclon inca este in sange. Cei care au citit povestile atat din GW1 cat si din Aion stiu cam unde bat.
Pentru poveste o las Human. Poate mai tarziu aduc si alte rase, prieteni noi care vor completa "Grupul celo Aleasi".

Nu este "povestea mea", a caracterului meu. De obicei faceam o poveste in care apareau cei care joaca, extrapoland intr-o situatie, aventura paralele. Ax poate-si mai aduce aminte cum a pus ochii pe Holly, sau cum Classic nu intelegea de ce dragostea este atat de complicata.

O sa mai continui, si sper mai mult cand vom fi mai mult on in joc, ca sa pot prinde stilul fiecaruia!